De fapt, înțelegem sau auzim despre metodele de refrigerare în viața noastră de zi cu zi. De exemplu, aparatele de aer condiționat obișnuite folosesc compresoare pentru răcire, în timp ce răcirea cu semiconductori este relativ mai puțin întâlnită în viața noastră de zi cu zi. Cu toate acestea, în ultimii ani, scenariile de aplicare a răcirii termoelectrice în produsele de larg consum au crescut și au intrat treptat în viziunea vieții oamenilor obișnuiți, cum ar fi capacele din spate pentru disiparea căldurii pentru telefoane mobile și frigiderele din mașină în vehiculele cu energie nouă etc.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează TEC, să aruncăm o privire mai întâi asupra structurii sale interne. Miezul TEC este termocuplul semiconductor (granulație), care este, în general, împărțit în tip P și tip N.
„Materiale termoelectrice extrudate” se referă la compuși semiconductori procesați prin extrudare - o tehnică de fabricație în care materialul este forțat printr-o matriță pentru a forma forme continue - optimizați pentru conversia energiei termoelectrice.
Ilustrația prezintă diagramele schematice ale celor trei efecte majore din câmpul nostru termoelectric: acestea sunt efectul Seebeck, efectul Peltier și efectul Thomson. De data aceasta, vom explora pe William Thomson și marea sa descoperire - efectul Thomson.
La începutul secolului al XIX-lea, în Somme, Franța, un ceasornicar pe nume Jean-Charles Peltier (denumit pe scurt Peltier) a calibrat cântarul a nenumărate ore cu trepte precise. Cu toate acestea, când a pus jos pila și șublerul vernier la vârsta de 30 de ani și a luat în schimb prisma și curentometrul, s-a născut astfel intersecția drumului său de viață și istoria științei - acest fost meșter va fi gravat pe piatra de hotar a fizicii termoelectrice ca descoperitorul „efectului Peltier”.
Un măr a spulberat gândurile lui Newton despre gravitația universală. Atunci, cine a găsit cheia pentru a debloca lumea termoelectricității? Să pășim în istoria dezvoltării TEC și a lumii termoelectricității.
